DEZUNIUNE, dezuniuni, s.f. 1. Dezicere, respingere (referitor la atitudinea unui exilat față de comunitatea sa națională). pref. dez- + uniune. Atestat în Mihai Dinu Gheorghiu, „Intelectualii în cîmpul puterii”, Editura Polirom, 2007, p. 285. Vezi definitia »

CONJUNCȚIÚNE s.f. v. conjuncție. Vezi definitia »

APÚNE, apún, vb. III. Intranz. 1. (Despre soare, lună, stele; la pers. 3) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a decădea. 2. Fig. A fi în declin, a pieri; a muri. – Lat. apponere. Vezi definitia »

INJECȚIÚNE s.f. v. injecție. Vezi definitia »

OBIECȚIÚNE s. f. v. obiecție. Vezi definitia »