FLUX s.n. 1. Creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. 2. (Fig.) Revărsare, creștere, șuvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulație continuă a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate într-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus]. Vezi definitia »

BOILEAU-DESPRÉAUX [bualó depreó], Nicolas (1636-1711), scriitor francez. Teoretiacian al clasicismului. Pe baza principiilor estetice preluate de la Horațiu, susține primatul rațiunii și al măsurii în artă, realismul psihologic și limitarea anticilor („Arta poetică”). A scris „Satire”, „Epistole” și poemul eroicomic „Strana”. Vezi definitia »

INFLÚX s. n. 1. scurgere a unui curent, a unor particule. ♦ ~ nervos = propagare a excitației într-un nerv. 2. fluid ipotetic căruia i se atribuie unele efecte organice. (< fr. influx, lat. influxus) Vezi definitia »

EFLÚX s. n. mișcare, scurgere a unei mase de fluid către exterior. (< fr. efflux) Vezi definitia »

CARPEAUX [carpó], Jean-Baptiste (1827-1875), sculptor francez. Compoziții pline de grație și ritm („Dansul”, pentru Opera din Paris); numeroase busturi („Îmbufnatul”, „Amor rănit”, replici în Muzeul de Artă al României). Vezi definitia »