morcoáșă, morcoáșe, s.f. (reg.) tinichea; unealtă proastă. Vezi definitia »

STUPÍNĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină. Vezi definitia »

RĂSÚRĂ³, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade. Vezi definitia »

COMPLEZÉNȚĂ s. f. serviabilitate, amabilitate; curtoazie. (< fr. complaisance) Vezi definitia »

LIÁNĂ s.f. Plantă lemnoasă agățătoare, caracteristică pădurilor tropicale. [Pron. li-a-. / < fr. liane]. Vezi definitia »