PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. Vezi definitia »

RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură. Vezi definitia »

GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. -ariță. Vezi definitia »

STRĂ- Element de compunere care formează substantive sau adjective care arată vechimea, originea îndepărtată, depărtarea etc., verbe care arată intensificarea acțiunii exprimate de verbul de bază sau verbe care arată că acțiunea indică pătrunderea dintr-o parte în alta sau trecerea printr-un spațiu. – Lat. extra. Vezi definitia »

OBICINUÍNȚĂ s. f. v. obișnuință. Vezi definitia »