lihní (lihnésc, lihnít), vb. – A debilita, a face să leșine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – Var. ligni. Ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. și aligni. Se folosește mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s. f. (leșin, sfîrșeală). Vezi definitia »

croncăní, croncănésc, vb. IV (reg.) 1. a umbla degeaba, a hoinări. 2. a striga. 3. a geme. Vezi definitia »

ÎMPĂIEJENÍ vb. IV. v. împăienjeni. Vezi definitia »

CONDROPTERIGIÉNI s.m.pl. Subclasă de pești cu scheletul cartilaginos (rechini, torpile etc.); (la sg.) pește din această subclasă. [Pron. -gi-eni, sg. condropterigian. / < fr. chondroptérygiens, cf. gr. chondros – cartilaj, pteryx – aripă]. Vezi definitia »

leziuni cervicale de tip cuneiformçonsecutiv unor traume ocluzale Vezi definitia »