ARMORICUM (ARMONICA), denumire celtică dată coastei de NV a Franței, cuprinsă între estuarele Senei și Loarei. Locuită de triburile celtice ale cimbrilor și veneților, reg. a fost cucerită de Cezar (56 î. Hr.) și inclusă în prov. romană Gallia Lugdunensis. Vezi definitia »

SPÉCULUM s.n. v. specul. Vezi definitia »

ERRÁTUM s.n. v. erată. Vezi definitia »

CÁRDIUM s. n. gen de moluște cu cochilia ovală, subțire, foarte boltită. (< lat. cardium) Vezi definitia »

ELÉCTRUM s. n. Aur nativ care conține o mare cantitate de argint, de culoare galben-deschis până la albă-argintie, maleabil și ductil. – Din fr. électrum. Vezi definitia »