cádă (cắzi), s. f. – Vană, vas mare. – Mr. cadă. Lat. cada, cadus din gr. ϰάδον (Densusianu, Hlr., 13; Pușcariu 250; REW 1456; cf. Diculescu, Elementele, 467), cf. alb. kadë, arag. cado(llo), sp. cadozo. Poate să fi intrat în rom. pe diverse căi, căci cuvîntul gr. a dat și sl. kadĭ (› bg., sb., cr. kada, mag. kád). Din bg., după Conev 63 (cf. Miklosich, Lexicon, 279). Vezi definitia »

ALOGENÉZĂ s. f. modificare genotipică datorată influenței mediului înconjurător. (< alo¹- + -geneză²) Vezi definitia »

HEMOSIDERÓZĂ, hemosideroze, s. f. Boală care se manifestă prin depunerea hemosiderinei în diverse organe (ficat, plămâni etc.). – Din fr. hémosidérose. Vezi definitia »

obinzeálă, obinzéle, s.f. (înv.) guler brodat la ie. Vezi definitia »

TRÓȚĂ s. f. (mar.) parâmă, lanț, care, prin intermediul echei, transmite mișcarea timonei la cârmă. (< it. trozza) Vezi definitia »