INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc. ♦ A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. introduire. Vezi definitia »

ORICÉ, pron. nehot. Indiferent ce, tot ce vrea cineva, orișice. ◊ (Adjectival) Cunoaște orice problemă. – Ori + ce. Vezi definitia »

homoáce s.f. pl. (reg.) păr mare și stufos. Vezi definitia »

ACARCE pron. nehot. (Criș., Trans. SV) Orice. Unul crede că e slobod acarce a mînca. N. TEST. (1648). Poți luoa acaru-ce de furat pre banii tăi cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + ce. Vezi și acar, acarcare. Vezi definitia »

la varice expr. local unde se face consumație la mese înalte, fără scaune. Vezi definitia »