-MÉNTE (Liv.) Element secund de compunere savantă, cu ajutorul căruia se formează adverbe de la adjective. [< it., sp., port. -mente, cf. lat. mens – minte]. Vezi definitia »

INTERFECUNDITÁTE s. f. (biol.) posibilitate de încrucișări fecunde între două specii înrudite, descendeții hibrizi rămânând ei înșiși fecunzi. (< fr. interfecondité) Vezi definitia »

AMPOLOZITÁTE s.f. (rar) Emfază; retorism. [< it. ampolozità]. Vezi definitia »

CRENOFÍTE s. f. pl. vegetație a apelor de izvoare. (< fr. crénophites) Vezi definitia »

NUBILITÁTE s. f. stare a unei persoane nubile. (< fr. nubilité) Vezi definitia »