Definita cuvantului casandra
CASANDRA (KASSANDRA) (în mitologia greacă), fiica lui Priam, regele Troiei, și a Hecubei. Preoteasă a lui Apolo, acesta a înzestrat-o cu darul profeției, osîndînd-o, în același timp, ca spusele sale să nu fie crezute. A prevestit în zadar prăbușirea Troiei. Luată scalvă de Agamemnon, a fost omorîtă, împreună cu acesta, de Clitemnestra.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu casandra
EXTRA1-/EXTRO- pref. „(în) afară (de)”, „superior”, „foarte”. (< fr. extra-, lat. extra) Vezi definitia »
încăibărá (-réz, încăibărát), vb. – 1. A apuca, a prinde, a înșfăca. – 2. (Refl.) A ajunge la păruială, a se lua la bătaie. – Var. îngăibăra, îmbăibăra, îngăidăra, încărăba. Origine obscură. Pare să fie rezultat de la încăiera încrucișat cu carabă (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. încheibăra. Nu pare posibilă explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 și DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre „a închide în colivie”. Scriban admite o încrucișare a lui încăiera cu cherba. Vezi definitia »
ARAFURA, Marea ~, mare în bazinul Oc. Indian, situată între Australia și Ins. Noua Guinee; c. 1 mil. km2; Ad. medie: 197 m; ad. max.: 3.680 m. Temp. apei: 25-28 ºC; salinitate 34-35‰. Navigație intensă. Vezi definitia »
ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. Tranz. A înrăma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. Tranz. și refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție ♦ Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc. 6. Refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din fr. encadrer. Vezi definitia »
gherá, vb. I (reg.) a zgâria. Vezi definitia »