Definita cuvantului tăcea
TĂCEÁ, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abține să vorbească. ◊ Loc. adv. Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. ◊ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace și face, se spune despre cineva care acționează fără vorbă multă sau despre cineva care uneltește în ascuns ceva rău. Tace și coace, se zice despre cineva care plănuiește în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii și despre lucruri personificate) A sta în nemișcare, a nu se face auzit. 2. A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuți. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ți gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăvește! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-și exprima fățiș părerea. – Lat. tacere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăcea
Incapacitatea de a vorbi datorită unui spasm al mușchilor vocali. Vezi definitia »
CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițeá s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea. Vezi definitia »
vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele Vezi definitia »
nișașteá (-éle), s. f. – Făină de patiserie. – Var. nișeștea, nișiștea. Tc. (per.) nișaste (Șeineanu, II, 272), cf. ngr. νισεστές, bg., sb. niseste. Vezi definitia »
actiunea de a se masturba la baietii, o freaca cand in jos cand in sus Vezi definitia »