BĂRĂGANUL, com. în jud. Brăila; 3.619 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pântece]. Vezi definitia »

vehiculul cu doua, trei sau patru roti, a carui viteza maxima prin constructie nu depaseste 45 km/h si care este echipat cu un motor cu ardere interna, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrica ce nu depaseste 50 cmc sau cu un alt motor cu ardere interna ori, dupa caz, electric, a carui putere nominala este de cel mult 4 kW (sursa:noul cod rutier,legea 49/2006) Vezi definitia »

arhaismul Vezi definitia »

vehicul de teren cu 4 roti Vezi definitia »