TALÓN s. n. 1. partidă la unele jocuri de cărți. 2. porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. 3. marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții. 4. parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, bonier etc. după ce s-au rupt părțile detașabile. ◊ document eliberat călătorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifică existența biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului. 5. (arhit.) mulură convex-concavă formată din două sferturi de cerc care se racordează. 6. (muz.) piesă montată la capătul de jos al unui arcuș. (< fr. talon) Vezi definitia »

OSTRÁCON s. n. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. (< fr., gr. ostrakon) Vezi definitia »

IHNEUMÓN s.m. 1. Mamifer carnivor cu coada lungă, considerat de vechii egipteni ca animal sfânt. 2. Insectă himenopteră care trăiește ca parazit al altor insecte. [Pron. -ne-u-, var. ichneumon s.m. / < fr. ichneumon]. Vezi definitia »

LAMPIÓN s.n. Felinar de hârtie colorată, folosit la serbări pentru iluminat; lanternă venețiană. [Pron. -pi-on. / < fr. lampion]. Vezi definitia »

PALTÓN s. n. haină groasă și lungă de iarnă, peste celelalte veșminte. (după fr. paletot) Vezi definitia »