VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria ușoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie ușoară. [Cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles]. Vezi definitia »

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »

STATOCÍT s.n. (Biol.) Celulă care conține statolite. [Cf. gr. statos – care stă, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ILMENÍT s.n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. [Cf. fr. ilménite, rus. ilmenit < Ilmen – lac în fosta U.R.S.S.]. Vezi definitia »

GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii de indivizi variați cu funcții diferite; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen. Vezi definitia »