Definita cuvantului tăietură
TĂIETÚRĂ, tăieturi, s. f. 1. Acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei. ♦ Povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trăsătură, contur. 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri. 6. Ștersătură; fragment, text șters sau anulat. 7. Porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăietură
PARACAZEÍNĂ s.f. Proteina din lapte sub formă coagulată. [Pron. -ze-i-. / < fr. paracaséine]. Vezi definitia »
pájă s.f. (reg.) clin (la mâneca cămășii), palhă. 2. bucată de pământ. Vezi definitia »
REZOLVÁNTĂ s. f. (mat.) ă unei ecuații = a doua ecuație a cărei rezolvare facilitează pe a celei dintâi. (< fr. résolvante) Vezi definitia »
Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful hexagonal, care serveste la însurubat si la desurubat. Vezi definitia »
MOȘIEREÁSĂ, moșieresc, s. f. Mare proprietară funciară; soție de moșier; moșieriță. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -easă. Vezi definitia »