ORGANOGENÍE s. f. organogeneză. (< fr. organogenie, engl. organogeny) Vezi definitia »

PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) Vezi definitia »

SALIVÁȚIE s.f. Funcția glandelor salivare; secreție salivară abundentă. [Gen. -iei, var. salivațiune s.f. / < fr. salivation]. Vezi definitia »

GHEOGRAFÍE s.f. v. geografie. Vezi definitia »

RECÉNZIE s.f. Scurtă dare de seamă sau prezentare cu caracter critic apreciativ, privitor la o lucrare literară, științifică, la un spectacol etc. [Gen. -iei. / cf. fr. recension, it. recensione, germ. Rezension, lat. recensio – recensământ]. Vezi definitia »