SALPINGÍTĂ, salpingite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamația trompelor uterine. – Din fr. salpingite. Vezi definitia »

SUPRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea elementelor unei construcții care alcătuiesc partea utilă a acesteia. ♦ Construcție metalică sau de lemn situată deasupra corpului principal al unei nave, folosită pentru amplasarea încăperilor speciale. 2. Totalitatea reprezentărilor și concepțiilor ideologice dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, determinate de baza economică, pe care o reflectă. [< supra + structură, după fr. superstructure]. Vezi definitia »

TRIGRÁMĂ s. f. 1. cuvânt din trei litere. 2. siglă din trei caractere reunite. (< fr. trigramme) Vezi definitia »

VARISTÉNȚĂ s. f. element semiconductor pe bază de carbură de siliciu, a cărui rezistență variază în raport cu tensiunea aplicată la borne. (< fr. varistance) Vezi definitia »

CHELOGENEZĂ (‹ {s} gr. khele „clește” + genesis „naștere”) s. f. (GEOl.) Procesul de formare a scuturilor de uscat. Conform acestei teorii, formulate de J. Sutton în 1963, scuturile se formează în urma unor cicluri geotectonice desfășurate succesiv la periferia nucleelor deja cratonizate. Cu încheierea fiecărui ciclu, suprafața scutului crește. Vezi definitia »