pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit de boală sau de bătrânețe; care este fără putere, fără vlagă. 2. care merge, care se deplasează greu.3. care are vederea slabă. Vezi definitia »

RUBELÍT, rubelite, s. n. Varietate de turmalină, de culoare roz, care conține litiu, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. rubellite. Vezi definitia »

ÎNMREJUÍT, -Ă, înmrejuiți, -te, adj. Prins în mreajă. – Din în- + mreajă. Vezi definitia »

PLATINÍT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Fr. platinite. Vezi definitia »

șutit, -ă, șutiți, -te adj. (d. lucruri) furat. Vezi definitia »