Definita cuvantului catargiu
CATARGIU, Lascăr (1823-1899, n. Iași), om politic conservator român. A participat la detronarea domnitorului A.I. Cuza (11 febr. 1866), devenind, ulterior, membru al Locotenenței domnești. Prim-min. (mai-iul. 1866, 1871-1876, mart.-nov. 1889, 1891-1895). Sfetnic al regelui Carol I, C. a reușit să impună Partidul Conservator pe scena politică românească și a reprezentat un factor de echilibru și forță în jocul politic al epocii.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu catargiu
RAVÁGIU s. n. (pl.) stricăciune, pagubă, pustiire. (< fr. ravage) Vezi definitia »
piligíu, piligíi, s.m. (înv. și fam.) om bețiv. Vezi definitia »
VÍCIU s. n. 1. defect, imperfecțiune; lipsă. ♦ ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< fr. vice, lat. vitium) Vezi definitia »
NOBÉLIU s. n. element chimic transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. nobélium) Vezi definitia »
OBSERVATÓRIU, -IE adj. v. observator2. Vezi definitia »