caraulă, caraule s. f. (intl.) hoț care, în timpul unei spargeri, stă la pândă pentru a anunța apariția inopinată a polițiștilor. Vezi definitia »

CONSECÍNȚĂ s.f. Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei acțiuni; urmare. [Cf. fr. conséquence, lat. consequentia]. Vezi definitia »

váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe Vezi definitia »

PORTHÁRTĂ s.f. Geantă specială pentru hărți, regulamente etc., care se poartă atârnată la șold. [Var. porthart s.n. / după fr. porte-cartes]. Vezi definitia »

RESORCÍNĂ s.f. v. rezorcină Vezi definitia »