dúngă (dúngi), s. f. – 1. Striație, cută. – 2. Linie, dîră. – 3. Colț, muchie. – 4. Latură, coastă. – 5. (Olt.) Loitră. Sl. dąga „arc” (Cihac, II, 96), cf. bg. dŭgá „arc”, rus. dugá „curcubeu”. – Der. dungat, adj. (vărgat, cu dungi); dungățea, s. f. (varietate de lotus, Lotus tetragonolobus); de-a dungușul, adv. (Trans., de-a berbeleacul); îndunga, vb. (a face cute). Vezi definitia »

purcicúță, purcicúțe, s.f. (reg.) purcea foarte mică, purcică mică. Vezi definitia »

codúlă, codúle, s.f. (reg.) bucată de frânghie groasă servind de frână a năvodului. Vezi definitia »

SURĂȚÍCĂ, surățele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui surată. – Surată + suf. -ică. Vezi definitia »

GROGRENĂ s. f. PanglicĂ� textilĂ� pentru întĂ�rituri, finisaje etc., folositĂ� în croitorie. -Din fr. Grosâ��grain Vezi definitia »