IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu) Vezi definitia »

BRATU, Lucian (n. 1924, București), regizor român de film. Abordează cu succes filmul istoric („Tudor”), apoi filme cu tematică inspirată din viața cotidiană care investighează cu precădere psihologia eroinelor („Drum în umbră”, „Orașul văzut de sus”, „Angela merge mai departe”). Vezi definitia »

BĂLȚATU, Adam (1899-1981, n. Huși), pictor român. Prof. univ. la București. Scene de gen, naturi statice și, mai ales, peisaje, în tradiția coloristică interberlică („Peisaj din Huși”, „Case vechi din București”). Vezi definitia »

tu Vezi definitia »

tu interj. – Imită sunetul unui instrument de suflat. Creație expresivă, proprie limbajului copiilor; se folosește mai ales cu reduplicare, cf. bu(bui), du(dui), hu(hui). – Der. tutoi, s. n. (Trans., bucium); tutui, vb. (a suna din bucium; a scoate afară, a goni), pentru al cărui dublu sens cf. dudui; tutelcă, s. f. (Olt., fluier, flaut); tuturez, s. n. (Trans., bucium mic); tutuc, s. n. (lemn, scurtătură), în Olt. și Banat, poate prin contaminare cu butuc (după Bogrea, Dacor., I, 290, din tc. tutuk „obstacol”); tutuluș, s. m. (Munt., lemn, trunchi). Vezi definitia »