OCTACÓRD adj. (Muz.) Care are opt coarde. // s.n. Liră cu opt coarde. [< fr. octacorde, cf. gr. oktachordos < octo – opt, chorde – coardă]. Vezi definitia »

monocord (‹ gr. μονόχορδον [monochordon], „o singură coardă”), instrument cordofon ciupit, care a servit lui Pitagora pentru experiențe acustice. O coardă întinsă peste o cutie de rezonanță* lungă și subțire (împărțită în intervale* prin semne) putea fi prescurtată sau prelungită cu ajutorul unui căluș* mobil. Denumirea de m. a fost utilizată și atunci când instr. i s-au adăugat mai multe coarde (în sec. 11 are 8-19 coarde). Din sec. 14 începe procesul de transformare a m. în clavicord*. Sin.: canon (1). V. qanûn. Vezi definitia »

TRIBÓRD s. n. partea din dreapta a unei nave, privind dinspre pupă. (< fr. tribord) Vezi definitia »

ANTIREVANȘÁRD, -Ă adj. împotriva spiritului, a politicii revanșarde. (< anti- + revanșard) Vezi definitia »

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu arbori. – Fr. boulevard. Vezi definitia »