ORACULÁR, -Ă adj. de oracol. (< fr. oraculaire) Vezi definitia »

HIPOFIZÁR, -Ă adj. Referitor la hipofiză, al hipofizei. [Cf. fr. hypophysaire]. Vezi definitia »

AMNÁR, amnare, s. n. 1. Bucată de oțel cu care se scot, prin lovire, scântei din cremene; se întrebuințează la aprinderea focului și la ascuțit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul. 3. (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amânár s. n.] – Din a³ + mânar[e] (< lat. manuale). Vezi definitia »

adevar Vezi definitia »

tăneár, tăneáruri, s.n. (reg.) 1. conac cu acareturi. 2. gospodărie la câmp pe timpul muncilor agricole. 3. cătun. 4. locul unde dorm vitele vara. Vezi definitia »