TÁRĂ¹ s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara) Vezi definitia »

jidovínă s.f. (reg.) 1. drum între două dealuri. 2. tăietură naturală într-un mal; năruitură, surpătură de mal. 3. movilă mare de pământ din vechime; măgură, mamelon. Vezi definitia »

VITELÍNĂ s. f. substanța proteică similară globulinei, în gălbenușul de ou. (< fr. vitelline) Vezi definitia »

a se ține într-un fir de ață / de păr expr. (și fig.) a fi în pragul prăbușirii / al colapsului; a fi șubred / firav / gata să cadă. Vezi definitia »

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.). Vezi definitia »