OBSERVATÓR², -OÁRE, observatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite. Notă observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator. Vezi definitia »

REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxido-reducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător. Vezi definitia »

dixtuór (-tu-or) s. n., pl. dixtuóruri Vezi definitia »

BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. Brâuleț. – Din brână + suf. -ișor. Vezi definitia »

ȘICANATÓR, -OÁRE adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze; șicanier. [< șicana + -tor, după fr. chicaneur]. Vezi definitia »