XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage. Vezi definitia »

briceág (bricége), s. n. – Cuțitaș, brișcă. Var. briceac, briceagă. Mag. bicsak, tc. biçak (DAR; Popescu-Ciocănel 16), care se consideră în general a fi rezultatele sl. bričĭ, dar care sînt, cu mai mare probabilitate, cuvinte orientale, cf. cuman. bičak (Kuun 97), țig. biča „secure” (Wlislocki 74); cf. și bg. bričak, pol. biczak. R. se explică prin influența lui brici. Der. sînt proprii Trans. de Nord: bricegeană, s. f. (dans tipic); bricică, s. f. (briceag); brișcuță, s. f. (cuțit); brișcăli, vb. (a bate). Vezi definitia »

COLCEÁG, colceaguri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. – Tc. kolçak. Vezi definitia »

BUNCEÁG s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Comp. sb. bučak. Vezi definitia »

chiság s.n. (reg.) curea lată de încins, cu 3-6 catarame; chimir, șerpar. Vezi definitia »