TUTELÁR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris) Vezi definitia »

ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap de ținut alimente. – Magh. almáriom. Vezi definitia »

FIDUCIÁR, -Ă I. adj. cu valoare fictivă, convențională. ♦ monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare. II. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis. (< fr. fiduciaire, lat. fiduciarius) Vezi definitia »

ELECTROCÁR s.n. Cărucior autopropulsat de acumulatoare, folosit pentru transportul de materiale în fabrici, în gări etc. [< engl. electrocar]. Vezi definitia »

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar. Vezi definitia »