DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĩnikŭ. Vezi definitia »

ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique. Vezi definitia »

SUBȚIÉTIC, -Ă, subțietici, -e, adj. (Rar) Subțire, zvelt. – Din subția + suf. -atic. Vezi definitia »

OENOLÓGIC, -Ă adj. v. enologic. Vezi definitia »

POMÓȘNIC s. m. v. pomojnic. Vezi definitia »