Definita cuvantului căimăcămie
CĂIMĂCĂMIE (‹ caimacam) s. f. 1. (În Țara Românească și în Moldova) Formă de guvernare provizoriu instituită în timpul cît scaunul domnesc rămînea vacant sau pe timpul absenței domnitorului; locotenență domnească; p. ext. timpul cît dura această formă de guvernămînt. 2. Căimăcămia Craiovei = locotenența banului Craiovei, care din 1761 pînă în 1831 s-a aflat la București, la curtea domnească.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu căimăcămie
BRAHICHEILÍE s. f. anomalie caracterizată prin scurtarea accentuată a buzelor; microcheilie. (< fr. brachychéilie) Vezi definitia »
NATRIURÍE s. f. prezența sodiului în urină. (< fr. natriurie) Vezi definitia »
BRAHILOGÍE s. f. elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; brevilocvență. (< fr. brachylogie) Vezi definitia »
inimă roșie expr. (cart.) cupă. Vezi definitia »
LIBÁȚIE s.f. (Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva și-a muiat buzele în ea. ♦ (P. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [Gen. -iei, var. libațiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation]. Vezi definitia »