OMOLÓG, -OÁGĂ I. adj. 1. (despre puncte, laturi aparținând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondență biunivocă. 2. (biol.; despre organe) care au aceeași structură și origine, dar se deosebesc morfologic și funcțional. 3. (despre substanțe organice) cu funcțiuni și structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanță dintr-o clasă de substanțe care diferă de celelalte prin prezența grupării -CH₂-. 2. persoană oficială care deține aceeași funcție cu o alta. (< fr. homologue) Vezi definitia »

PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. Vezi definitia »

HIPOLÓG, -Ă s.m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. [< fr. hippologue]. Vezi definitia »

najdalóg, najdalógi, s.m. (reg.) om sau flăcău înalt. Vezi definitia »

COLAGÓG, -Ă adj., s. n. (medicament, aliment) care stimulează secreția biliară. (< fr. cholagogue) Vezi definitia »