RUP(I)- elem. „stâncă, bolovăniș”. (< fr. rup/i/-, cf. lat. rupes) Vezi definitia »

răpí (răpésc, răpít), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir. – Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător); răpitură, s. f. (pradă); rapt, s. n., din fr. rapt. Vezi definitia »

cupí, cupésc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunzături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva). Vezi definitia »

RETOPÍ, retopésc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Re-¹ + topi. Vezi definitia »

ÎMPROȚĂPI vb. IV. v. proțăpi. Vezi definitia »