PURICÁRIȚĂ, puricarițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -ariță. Vezi definitia »

BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecând de la premisele mecanicii generale. [Pr.: bi-o-] – Fr. biomécanique. Vezi definitia »

DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală. Vezi definitia »

scorbeleálă, scorbeléli, s.f. (înv. și reg.) scormoneală, scormonit, scorbelire, scorbelit. Vezi definitia »

PSEUDOLITERATÚRĂ, pseudoliteraturi, s. f. Literatură lipsită de valoare. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literatură. Vezi definitia »