ÍSUS s. n. asin, măgar Vezi definitia »

AUSTRALOPITÉCUS (‹ fr. {i}; {s}lat. australis „de sud” + gr. pithekos „maimuță”) s. m. Reprezentant al unui grup eterogen antropomorf, cunoscut exclusiv în Africa de SE, apărut în urmă cu 4 mil. de ani ♦ A. gracilus, avea talie mică (1,30 m, 30 kg), schelet alcătuit din oase subțiri, capacitate craniană de 450 cm³, caractere ce îl apropie de genul homo. A. robustus, prezenta forme de talie mare (1,60 m, 60 kg), capacitate craniană de 530 cm³, bolta craniană aproape plată, caninii mai dezvoltați decît ceilalți dinți și schelet alcătuit din oase mai groase. Vezi definitia »

ANTONINUS PIUS (TITUS AELIUS HADRIANUS ANTONINUS PIUS), împărat roman (138-161 d. Hr.). Fiul adoptiv al lui Adrian. A dus o politică externă defensivă, de consolidare a frontierelor și de extindere a rețelei drumurilor în Imp. Roman. Vezi definitia »

NÍMBUS s. m. formație de nori de altitudine mică, groși, de culoarea cenușie-închisă, care aduc ploaie. (< lat. nimbus) Vezi definitia »

glómus s.n. (anat.) Mică anastomoză între venă și arteră. (< fr., lat. glomus) Vezi definitia »