Definita cuvantului căpățînă
CĂPĂȚÎNĂ, Octavian (n. 1919, Cernăuți), jurist român. Prof. asociat la Sorbona. Specialist în dreptul comerțului internațional („Regimul persoanelor juridice”, „Tratat de drept al comerțului internațional”, „Societățile comerciale”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu căpățînă
METÓPĂ s.f. Spațiu liber, împodobit uneori cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. [Cf. fr. métope, lat. metopa < gr. meta – între, ope – deschidere]. Vezi definitia »
APIOLÍNĂ s.f. Principiu activ extras din apiol, care se folosește în medicină ca emenagog. [Pron. -pi-o-. / < fr. apioline]. Vezi definitia »
PÓRTO-CÁVĂ adj. (anat.) care aparține venei porte și venei cave. (< fr. porto cave) Vezi definitia »
LACTOFLAVÍNĂ s. f. Numele științific al vitaminei B2 care se găsește în lapte. – Din fr. lactoflavine. Vezi definitia »
AUTOGÉNĂ, autogene, adj. (În sintagma) Sudură autogenă = tip de sudură care folosește căldura produsă prin arderea acetilenei în oxigen. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogéne. Vezi definitia »