Definita cuvantului căpățînii
CĂPĂȚÎNII, Munții ~, culme muntoasă în partea central-sudică a Carpaților Meridionali, cu orientare V-E și o lungime de 37 km, situată între Valea Motrului la N, Depr. Olteană la S, Valea Oltețului la V și Olt la E. Alt. max.: 2.130 m (vf. Nedeia). Constituită din șisturi cristaline și gnaise la N și calcare la S, care dau un relief specific de doline, lapiezuri, pereți abrupți, hornuri, chei (cheile Bistriței vîlcene de la Costești, Luncavățului ș.a.). Relieful dezvoltat pe șisturile cristaline se remarcă prin prezența celor trei supr. de nivelare carpatice (Borăscu: 1.800-2.000 m, Rîu șes: 1.300-1.700 m și Gornovița: 900-1.000 m alt.) acoperite cu păduri de molid.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu căpățînii
a-i face cuiva mucenicii expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate. Vezi definitia »
CONFÍNII s. f. pl. (Franțuzism înv.) Granițe, hotare. – Fr. confins (lat. lit. confinia). Vezi definitia »
a-și pune frâu limbii expr. 1. a amuți; a tăcea ostentativ. 2. a ști să păstreze un secret. Vezi definitia »
ALGOBACTÉRII s.f.pl. Bacterii acvatice autotrofe, înrudite cu cianoficeele. [< fr. algobactéries]. Vezi definitia »
PARINTII INUI SINGUR COPIL Vezi definitia »