Definita cuvantului căpîlna
CĂPÎLNA 1. Com. în jud. Bihor, pe Crișu Negru; 2.387 loc. (1991). 2. Sat în com. Gîlgău, jud. Sălaj. Aici, la 16 sept. 1437, în timpul răscoalei țărănești de la Bobîlna, s-a încheiat o „unire frățească” între nobilime, fruntașii secui și patriciatul săsesc (Unio trium nationum), îndreptată împotriva țăranilor răsculați și contra populației mojoritare românești, care urma să fie exclusă din viața politică a Transilvaniei. 3. Sat în com. Săsciori (jud. Alba). În apropiere (la c. 610 m alt.) a fost descoperită o cetate geto-dacică puternic fortificată (sec. 1 î. Hr. – 2 d. Hr.).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu căpîlna
EGRENÁ, egrenéz, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. Vezi definitia »
îndemná (îndémn, îndemnát), vb. – 1. (Înv.) A invita, a pofti. – 2. (Înv.) A obliga, a pricinui. – 3. A împinge, a da un impuls. – 4. A stîrni, a incita, a mișca. – 5. A exorta, a înflăcăra. – 6. (Refl.) A se hotărî. – 7. (Refl.) A se mulțumi, a se simți bine. – Mr. îndemn. Origine incertă. Se consideră în general (Pușcariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan, Dift., 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. inde-mināre, cf. mîna „a conduce” sau fr. emmener. Această explicație, ce s-ar putea admite din punct de vedere semantic, este dificilă din acela al fonetismului, întrucit nu se poate accepta pierderea lui i, care s-ar afla în poziție forte în prezent eu *indemîn, cf. paralelismul cu îndemîna (Lambrior 375 crede că îndemna este doar var. a lui îndemîna, ceea ce nu pare a fi mai probabil). Dacă primele două sensuri, care astăzi apar înv., sînt originare este posibil să fie vorba despre lat. dignāri „a binevoi”, sau „a face vrednic, a face apt”, de unde apoi „a pune în situația de a face” ceea ce indică vb. următor (cf. Coresi, îndemnă Hristos ucenicii să între). Rezultatul fonetic este normal, cf. signum › semn; în- trebuie să fie pref. factitiv adăugat tîrziu. Der. îndemn, s. n. (invitație, incitare; exortare; stimul), postverbal; îndemnătură, s. f. (înv., stimul); îndemnător, adj. (animat, stimulant). Vezi definitia »
persoana care se iubeste prea mult pe sine insasi Vezi definitia »
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune. Vezi definitia »
îmbonghiná vb. I (reg.) a azvârli un obiect astfel încât să cadă cu capul în pământ. Vezi definitia »