Definita cuvantului tărbăceală
TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tărbăceală
CONSECUÉNȚĂ s.f. v. consecvență. Vezi definitia »
pănúță, pănúțe, s.f. (reg.) 1. penaj sau panaș mic purtat la pălărie de femei. 2. pană mică de păun purtată la pălărie de bărbați. Vezi definitia »
MOFÉTĂ s. f. emanație de bioxid de carbon care străbate prin crăpăturile scoarței terestre în regiunile vulcanice. (< it. mofeta, fr. mofette) Vezi definitia »
TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur. Vezi definitia »
panțúră, panțúre, s.f. (înv.) femeie ușuratică. Vezi definitia »