Definita cuvantului tărbăci
TĂRBĂCÍ, tărbăcesc, vb. IV. Tranz. 1. (Fam.) A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦ Fig. A ocărî; a-și bate joc de cineva. 2. (Reg.) A frământa noroiul în timpul mersului. ♦ Refl. A se murdări (cu noroi). – Cf. tăbăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tărbăci
CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç. Vezi definitia »
DESCLOCÍ, desclocésc, vb. IV. Tranz. A face ca o cloșcă să înceteze să mai clocească. – Des1- + cloci. Vezi definitia »
STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic. Vezi definitia »
TĂBÂRCÍ, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din tăbârcă. Vezi definitia »
ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. Acs. Ats. LEX. MARS., 224.
Etimologie: magh. ács.
Cf. astaloș, teslar. Vezi definitia »