sacá (sacále), s. f. – 1. Butoi pe două roți, pentru transportat apa. – 2. (Arg.) Trăsură de închiriat. Tc. (arab.) saka „sacagiu” (Roesler; Șeineanu, II, 304; Ronzevalle 99), cf. sb. saka, ngr. σαϰϰᾶς, sp. azacán. – Der. sacagiu, s. m. (apar); sacabaș, s. m. (șeful sacagiilor), din tc. saka bași. Vezi definitia »

PRACTICÁ vb. tr. a pune în practică. ◊ a profesa, a exercita o meserie, un sport etc. (după fr. pratiquer) Vezi definitia »

DEVITRIFICÁ vb. I. tr. A suferi devitrificarea. [< fr. dévitrifier]. Vezi definitia »

SOLIDIFICÁ vb. I. refl. A trece din stare lichidă în stare solidă, prin răcire; a se întări; (despre grăsimi) a se slei. [P.i. 3 solidífică. / < it. solidificare, cf. fr. solidifier]. Vezi definitia »

TRÓNCA-TRÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: trónca-tránca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »