AUTOEDUCÁ, autoedúc, vb. I. Refl. A se educa pe sine.[Pr.: a-u-to-e-] – Auto¹- + educa. Vezi definitia »

ALUNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din alună + suf. -easca. Vezi definitia »

aplecá (apléc, aplecát), vb. – 1. A înclina, a îndoi. – 2. A alăpta. – 3. A înclina, a tinde. – 4. A face greață. – Mr. aplec, áplic „alăptez”, megl. (plec). Lat. applĭcāre (Pușcariu 97; REW 548; Pascu, I, 35; Densusianu, GS, II, 18); cf. cat. aplegar, sp. allegar, port. achegar. Sensul 2 este o reducere a lui a apleca la sîn; sensul 4 pare mai greu de explicat. Cf. pleca. Der. aplecăciune, (înv.; înclinație, tendință); aplecător, adj. (care înclină); aplecător, s. m. (crescător); aplecătoare, s. f. (oaie care a lepădat); aplecătură, s. f. (înclinație; pui de animal; greață); aplecuș, s. m. (miel de lapte); aplecuș, s. n. (coastă, povîrniș); aplecușat, adj. (îndoit). Vezi definitia »

CALCIFICÁ vb. I. refl. 1. (Despre țesuturi, oase etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var. calcifia vb. I. / după fr. calcification]. Vezi definitia »

CONVOCÁ vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convóc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare]. Vezi definitia »