ZMEOÁICĂ, zmeoáice, s.f. 1. ~ ◊ (Fig.) Iapă focoasă și aprigă. 2. ~. Vezi definitia »

lăcústă (lăcúste), s. f. – 1. Cosaș (Pachytylus migratorius). – 2. Mîncău. – 3. Muc de țigară, chiștoc. – 4. (Arg.) Concubină. – Mr. lăcustă. Lat. *lacusta, în loc de locusta (Pușcariu 934; Densusianu, Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098; DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea, LL, I, 164); cf. it. locusta, sp. langosta, port. lagosta, v. fr. laouste, cat. llangosta. Sensul 3 se explică prin forma mucului de țigară, cf. sp. cigarro; sensul 4, poate prin presupusa lăcomie a concubinelor. – Der. lăcustar, s. m. (pasăre, Pastor roseus). Vezi definitia »

băsádă (-de), s.f. – (Trans., înv.) Conversație, taifas. – Var. bes(e)adă, băseadă. Sl. besĕda, în limba veche; și de asemenea din mag. beszéd (‹ sl.), în Trans. – Der. băsăd(u)i, vb. (a sta de vorbă, a sta la taifas). Vezi definitia »

ANACLÁZĂ s. f. distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice. (< fr. anaclase) Vezi definitia »

DRÂMBĂ, drâmbe, s. f. Mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor; drâng. ♦ (Ir.) Vioară. – Din ucr. drymba. Vezi definitia »