BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a cuv. engl. boer. Vezi definitia »

GAFEUR, gafeuri, s. m. (Franțuzism) Gafist. [Pr.: -för] – Din fr. gaffeur. Vezi definitia »

BRONTOZÁUR s.m. Reptilă sauriană uriașă din era secundară, cu gâtul și coada foarte lungi, iar capul foarte mic. [< fr. brontosaure, cf. gr. bronte – tunet, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »

tandúr (-re), s. n. – 1. Scaun sau masă cu mangal dedesubt. – 2. Adăpost care servește ca stînă sau ca ocol. – Var. tandîr. Tc. (arab.) tandur (Șeineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur. Vezi definitia »

AZÚR s. n. Culoare albastră-deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Fr. azur (lat. lit. azzurum). Vezi definitia »