ELECTROGRAVÚRĂ s. f. gravură obținută pe cale electrolitică. (< fr. électrogravure) Vezi definitia »

-STÁZĂ², -STAZÍE elem. „încetare, oprire”, „stază¹”. (< fr. -stase, -stasie, cf. gr. stasis) Vezi definitia »

pomostâlcă s.f. (reg.) numele unei unelte de tors nedefinite mai de aproape. Vezi definitia »

plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus). Vezi definitia »

OCULTÍSTICĂ s.f. – V. ocultistic (2) [DEX'98] Vezi definitia »