MOLÁR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire. Vezi definitia »

SCUÁR s.n. (Anglicism) Mică grădină situată în mijlocul unei piețe publice sau la o răspântie de străzi. ♦ (P. ext.) Zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. [Pron. scuar, pl. -uri. / < fr., engl. square – piață pătrată]. Vezi definitia »

DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar. Vezi definitia »

stăvilar de lemn la capătul unui iaz, folosit pentru a regla debitul și eventual a seca iazul. Vezi definitia »

PLOSCÁR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În orânduirea feudală a țărilor române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar. Vezi definitia »