ROMÁNĂ adj. balanță ~ (și s. f.) = balanță dintr-o pârghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe brațul mai lung și gradat. (< fr. romaine) Vezi definitia »

PAROTIDÍTĂ s.f. Inflamație a glandei parotide; oreion. [< fr. parotidite]. Vezi definitia »

DÚZĂ s.f. 1. Ajutaj. ♦ Piesă masivă de oțel, folosită pentru reducerea presiunii fluidului care erupe din sondă. 2. Piesă cu mai multe orificii prin care se trage mătasea în fire. [< germ. Düse]. Vezi definitia »

CHIMÁZĂ s.f. (Biol.) Enzimă care acționează asupra cazeinei din lapte și o coagulează; cheag; chimozină, labferment. [< germ. Chymase]. Vezi definitia »

PSIHOFÍZICĂ s.f. Disciplină care studiază raporturile dintre fenomenele psihice și fizice pe bază de observație și de experiment. [Gen. -cii. / < fr. psychophysique]. Vezi definitia »