CÚRSĂ², curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ◊ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. kurthë. Vezi definitia »

ENIGMÍSTICĂ s.f. – V. enigmistic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

AERODÍNĂ s.f. Vehicul aerian mai greu decât aerul, care se menține în atmosferă datorită mișcării lui de înaintare. [< fr. aérodyne]. Vezi definitia »

PERIMETROANEXÍTĂ s.f. (Med.) Perisalpingovarită. [Cf. fr. périmétroanexite]. Vezi definitia »

MEZOCLÍMĂ s.f. Climă a unei regiuni restrânse cuprinsă în interiorul unei zone macroclimatice, cu particularități impuse de condițiile geologice locale; climat local. [Et. incertă]. Vezi definitia »