PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. Vezi definitia »

CUTÚMĂ s. f. normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. (< fr. coutume) Vezi definitia »

VIDEODISCOTÉCĂ s. f. colecție de videodiscuri. ◊ încăperea respectivă. (< video¹- + discotecă) Vezi definitia »

PROBOSCÍDĂ s. f. trompa elefantului. ◊ trompa insectelor. (< fr. proboscide) Vezi definitia »

OCEANÍDĂ s.f. (Mit.) Nimfă a mării, la greci. [Pron. -cea-. / < fr. oceanide]. Vezi definitia »