Definita cuvantului tăvăleală
TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăvăleală
ZĂMÚRCĂ s. f. (Reg.) Mâncare cu prea multă zeamă. [Var.: zămấrcă] – Cf. z(e)amă. Vezi definitia »
zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli Vezi definitia »
surdiseálă, surdiséli, s.f. (înv.) amânare. Vezi definitia »
lăchiță s. m. sg. homosexual pasiv. Vezi definitia »
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe față, s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rană. 2. Fig. Punct slab, parte delicată a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z