CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel. Vezi definitia »

COLIBACILÓZĂ s.f. Infecție provocată de colibacil. [< fr. colibacillose]. Vezi definitia »

șălătrúică s.f. (reg.) plantă medicinală. Vezi definitia »

ANEXÍTĂ s.f. Inflamație a ovarelor și a trompei uterine; salpingoovarită. [< fr. annexite]. Vezi definitia »

LEUCOMIELÍTĂ s. f. inflamație a substanței albe a măduvei spinării. (< fr. leucomyélite) Vezi definitia »